Parfumul inocentei…

 

 

 

”Pot sa fiu egoista şi sa zic ca nu sunt dependenta de nimic, când de fapt, sunt dependenta de viaţă!”

In unul din posturile precedente am amintit de inceperea scolii. Dar, iata! Timpul tace si trece. Trece la fel ca roua unei dimineti de primavara, ca firul unei ape curgatoare. Dupa lungi nopti nedormite si ingrozitoare framantari interioare, iata ca a sosit si mult dorita vacanta. Clipele, secundele, minutele s-au transformat in zile, saptamani, luni. Toate acestea s-au unit si au facut ca inca un an sa-si cearna filele unei povesti impresionante. Asa s-a facut ca inca un an din viata a trecut. Perioada in care  cei apropiati ne numeau bobocei a trecut. Am crescut. Asa cum se spune ca tot ce e frumos trece repede, asa a trecut si unicul an al clasei a 9-a despre care va tot vorbeam mai jos.

Timpul distractia a revenit! Si totusi…a ramas o urma de regret. Oare e normal  ceea ce se petrece? Poate da, poate nu. Dar dorul de cei dragi abia acum se simte. Prieteniile legate timp de un an, convietuirea cu noii colegi, te fac ca lipsa lor sa-ti lase un gol launtric. Un gol in suflet,in viata, un gol imens in existenta.

Sentimente de tristete, dar si de bucurie ne inunda acum sufletele. Desi inca un an s-a scurs pe nesimtite, acum ne bucuram de ragazul ce ne este acordat distractiei.  Viata pe meleagurile straine pare extrem de diferita fata de cea de pe taramul natal, Romania. Italia constituie paradisul unei alte lumi, in care e loc de ideal si idealuri! O vacanta de vis in minunatul tinut al legendarei Rome ne purifica atat trupul cat si sufletul, caci aceste locuri si edificii memorabile au o impresionanta contributie in cresterea si dezvoltarea noastra intelectuala si spirituala!

Viata e frumoasa. Merita sa devenim dependenti de ea!

I need a doctor!

       Lucrarile filosofice nu-si mai au rostul…viata isi pune amprenta. Viseaza! Caci atunci cand te trezesti, te prabusesti. Te prabusesti intr-o lume fara instructiuni. Crezi ca reusesti sa razbesti? Ei bine NU. Cand ai impresia ca totul merge bine, te napadesc visele. Restul il stii…

       Vietii nu-i da totul…nici macar ceea ce-ti cere. Fii egoist si spune NU! Traieste si zambeste!

Nu vei gasi niciun succes la pret redus!

Trecut-au luni, trecut-au zile, pana am putut realiza cu adevarat care sunt prioritatile care conteaza , cele pentru care merita sa luptam in imensul estuar al realitatii. Si totusi… concluzionam adesea ca realitatea este cea care ucide, in care predomina doar o imensa iluzie a idealului, in care nimic nu e ceea ce pare.

Dar de ce sa sa ne lasam cuprinsi de probleme si ganduri innegrite? De ce sa lasam ca viata sa-si  croiasca propriul  destin ocolindu-ne pe noi?? Este un lucru cert ca la inceput ne inselam in privinta oricarui detaliu, oricarei persoane, oricarei iluzii, dar tot ceea ce merita este sa zambim! Caci un zambet, poate insemna mai mult decat orice. Zambetele deschid porti, trec obstacole si depasesc orice limita.

Sa traim prezentul, lasand trecutul si excluzand viitorul, dandu-i putere fiecarei zile sa conteze,sa concureze cu noi insine,  sa se afirme si sa ne incante cu frumusetea si  gingasia emanata de ea. Sa incercam neincetat sa poposim in vaporul viselor, invatand sa pretuim lucrurile mici, dar cu un puternic impact emotional, caci din cand in cand, dar  nu prea des, lucrurile vorbesc de la sine, soptindu-ne neincetat, cu glasul lor suav,  ca uneori suntem curiosi doar sa gustam, iar alteori nu ne mai saturam…

P.S.Lasa in urma trecutul si ia-o de la capat! De ce sa incepi ceva ce stii sigur ca  se termina?:-j...cauze suspecte;))