Opinia personală raportată la timp, la un om călător prin istorie, la o viaţă plină de sacrificii şi la tot ceea ce înseamnă trecut şi viitor. Prezentul este indivizibil între două epoci ale existenţei.
Privim în trecut cu deosebite regrete pentru zecile, sutele sau chiar miile de ocazii pe care le-am avut şi pe care le-am lăsat să ne scape printre degete…poate trebuia să facem mult mai multe…poate să ne implicăm mai mult sau să ne dorim şi să luptăm pentru a ne creea un altfel de viitorul… dar azi, regretele nu-şi mai au rostul!
Astăzi, ori de câte ori privim în trecut, amintirile ne copleşesc. Sunt cele care ne înseninează şi ne întristează viaţa, prin puterea cu care sunt înzestrate şi pe care o au asupra noastră.
Viitorul… un ecou al singurătăţii, un vis neîmplinit şi un mister nedesluşit… sunt doar câteva caracteristici ale misterioaselor taine pe care ni le rezervă. De aceea, pentru un viitor strălucit, e nevoie de vise, ţeluri, idealuri, de dorinţă, ţintă şi speranţă. De speranţa că într-o zi toţi vom tinde spre perfecţiune, spre ceva mai bun, spre o raza de speranţă…!
Madiroxy's Blog 
foarte frumos acest post:*
asa e..
timpul trece si nu se mai intoarce:(
:*
sperantele sunt cele care ne tin in viata, datorita lor avem puterea de a continua pe drmul incovoiat de piedici.
sincer…regretele sunt o slabiciune a noastra… o scuza.
regretul nu mai foloseste la nimic, atunci cand timpul a trecut.
Trebuie sa iubim viata. … si atunci viata ne va iubi pe noi, daruindu-ne clipe minunate ! Stiu ca viata ce ne asteapta va fi frumoasa . . . Tu esti atat de puternica … si stii sa urci treapta cu treapta , sus tot mai sus ! Esti minunata ! Draga mea … ….
:O:ooai..
numai eu las coom seci:)):))
si fara rost:))